O teorie înfiorătoare explică motivul pentru care nu există planete de o anumită dimensiune

Oamenii de știință oferă o posibilă explicație care stă la baza motivului pentru care un anumit subgrup de exoplanete pare să nu existe. 

De când cu descoperirea planetelor din afara Sistemului Solar, oamenii de știință au descoperit un model destul de ciudat. Se pare că nu există o cale de mijloc între planetele de mărimea „super-Pământurilor” stâncoase, care sunt de aproximativ 1,4 ori mai late decât Terra, și „mini-Neptunurile”, planete înghețate sau acvatice, care sunt de aproximativ 2,4 ori mai late decât planeta noastră, potrivit Futurism.

• Oamenii de știință au descoperit, în premieră, o moleculă care absoarbe gazele cu efect de seră
• John Herschel și contribuțiile aduse astronomiei. „Respectul de sine este piatra de temelie a oricărei virtuți”

Până în prezent, ipoteza predominantă cu privire la acest „decalaj de rază” sugerează că planetele mai mici au avut tendința de a se apropia de stelele lor asemănătoare Soarelui de-a lungul timpului, încălzindu-se atât de mult încât, în esență, au ars până au devenit uscate.

O teorie nouă a coliziunilor între exoplanete

Totuși, anul trecut, un grup de astrofizicieni de la Universitatea Rice din Texas, SUA, a publicat o lucrare în Astrophysics Journal Letters în care a explicat propria teorie. În loc să ardă, cele mai mici și mai puțin dense exoplanete pot fi implicate în coliziuni interplanetare îngrozitoare care le distrug și le reasamblează în corpuri mai largi.

După cum a declarat autorul principal al studiului, André Izidoro, această nouă teorie se bazează pe înțelegerea faptului că, pe măsură ce planetele stâncoase mai mici se apropie de stelele lor, orbitele lor devin mai instabile și le plasează pe un potențial curs de coliziune.

Potrivit simulărilor cercetătorilor de la Rice, dacă două planete stâncoase s-ar ciocni una de cealaltă, masa lor totală ar crește, dar, deoarece ar pierde straturi de gaz făcând asta, ar scădea și raza lor și ar determina formarea unei singure planete mai masive.

Ciocnirile care formează planete unice mai mari

Planetele înghețate și apoase ar putea, de asemenea, să se ciocnească, explică Izidoro, dar pentru că „dimensiunea lor nu se schimbă atât de mult, deoarece apa este mai puțin densă”, aceste tipuri de planete ciocnite ar rămâne în continuare „peste valea razei”. Același lucru este valabil și pentru coliziunea planetelor stâncoase cu cele apoase. În urma unui astfel de eveniment cosmic, ar rezulta o planetă mai mare, bogată în apă, aflată în categoria „mini-Neptun”.

Acestea fiind spuse, pare cu siguranță plauzibil faptul că planetele s-ar putea ciocni unele de altele și ar putea crea planete unice mai mari.

Vă mai recomandăm și: 

Oamenii de știință sunt la un pas de a rezolva misterele exoplanetelor

Migrația planetară timpurie poate explica planetele lipsă din Univers

Planetele mici şi dense au şanse să supravieţuiască morţii stelelor lângă care s-au născut

Descoperirea unui tip de planetă cu masă intermediară dă peste cap teoria actuală a formării planetelor